Referatul biblic mărturisește faptul că Dumnezeu a creat lumea materială la un nivel perfect. Acest fapt este ilustrat prin adjectivul compus „bună foarte”. În centrul acestei lumi materiale, Dumnezeu l-a așezat pe om, căruia i-a adresat o provocare existențială și anume să devină dumnezeul aceste lumi materiale alaturi de Dumnezeu, prin și în Dumnezeu. Acest lucru se va întâmpla doar dacă omul va asculta de porunca lui Dumnezeu. Însă diavolul, macinăt de ura faptului că a fost alungat din Rai, nu dorea ca omul să pună mâna pe nemurire și a ticluit un plan, prin care să distrugă orice sanșă a omului de a ajunge la nivelul de dumnezeu sau ființă spirituală desăvârșită. Folosindu-se de slăbiciunea Evei față de natură, diavolul o îndeamnă să încalce porunca lui Dumnezeu și totodată să-l determine și pe Adam să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu prin nesupunere. Pentru toate acestea, diavolul a utilizat minciuna, conform căreia Dumnezeu nu voiește ca oamenii să devină ființe spirituale desăvârșite, ci doar niste slugi ale Sale. Primii oameni au crezut în minciunile diavolului și s-au rupt de Dumnezeu folosind la rândul lor minciuna și trădarea.
Dumnezeu știa din veșnicie că oamenii îl vor trăda prin acordarea încrederii diavolului și nu dumnezeirii, dar totuși, i-a creat pe oameni din iubire, pentru ca aceștia să ocupe locul îngerilor răi, care au căzut de la fața Domnului. Cele două realități și anume minciuna și trădarea au continuat în lume, aducând multe nenorociri aupra oamenilor, cum ar fi: potopul, boli, molime, foamete,secetă, crime, războaie, cutremure, incendii,ș.a.
Dacă minciuna și trădarea au pătruns adânc în viața socială, tentația a planat și asupra vieții religioase, atacurile asupra acesteia devenind o provocare pentru Tatăl minciunii și anume diavolul. Așa au apărut felurite tipuri de zeități sau chipuri cioplite, care erau potențate de oameni cu tot felul de puteri, care în fapt aparțineau lui Dumnezeu. Aceste zeități sau chipuri cioplite reprezentau încercarea oameenilor de a controla divinitatea sau de a o îmbuna atunci când se săvârșeau multe fărădelegi.
Până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ, oamenii trăiau în minciună, foarte puțini dintre ei având noțiune despre Dumnezeul cel adevărat. Fariseii și saducheii i-au îndobitocit pe evrei prin minciuni, ajungând ca în urma jertfelor de la Templu să strângă multe averi. Respectarea celo peste 600 de prescripții legale au făcut din evrei niște oamnei docili care trăiau o himeră și nu o viață reală, în care să aibe puterea de a alege ceea ce vor să facă. Totodată, evreii erau îndemnați să trădeze pe cei din jur autorităților locale, pentru ca bunul civic să nu aibe de suferit. În acest climat de tensiune și nesiguranță, Mântuitorul readuce în discuție combaterea minciunii prin promovarea adevărului și adoptarea solidarității în detrimentul trădării. Toate faptele minunate săvârșite asupra oamenilor de către Mântuitorul Iisus Hristos nu au contat în momentul în care au fost puși în fața faptului de a-L trăda pe Acesta înaintea lui Pilat, prin cererea de eliberare a unui asasin cunoscut la vremea aceea și nu a Domnului Hristos. Cu toate acestea, Mântuitorul Hristos i-a iertat pe oameni și a instituit un legământ cu oamenii prin sângele Său, prin care să avem puterea de a reveni acolo de unde am plecat prin strămoșul Adam.
Dar oamenii nu s-au putut desprinde de minciună și de trădare nici măcar în cadrul creștinismului. Greșelile unor împărați bizantini de a forța creștinarea multor oameni fără o pregătire în prealabil, a atras o denaturare a învățăturii creștine. În modul acesta, toate popoarele creștine s-au trezit în fața confruntării dintre cuvintele Mântuitorului și tradițiile populare păgâne. Pentru noi, românii, minciuna și trădarea au devenit un fel de reper național, deoarece aceste două realități ne consumă fiecare zi din viață de la revoluția post-decembristă încoace. Conducătorii țării mint cu nerușinare că ne vom reveni din criza prin care trecem, deși noi nu avem economie și unitate; unele fețe bisericești fac contrabandă sau alte porcării pentru că nu au vocație de a-i sluji pe ceilalți și folosesc reverenda pentru a dobândi averi proprii, fără a privi măcar o clipă înspre ceea ce ar trebui să facă pentru oameni; oameni cu o influență mediatică puternică, care trădează interesele țării pentru bani sau alte interese; persoane dubioase care amăgesc fete tinere cu marea dragoste, pentru ca mai apoi să le trădeze prin vinderea lor în străinătate pe bani, asemeni unor animale.
Este vremea să ne trezim din visare și să ne reformăm ca societate, prin înlăturarea pe cât posibil a minciunii și a trădării, arătând că modelul nostru este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dacă vom respecta acest îndemn, vom îndepărta de la noi atât criza materială cât și criza spirituală, în care ne-am adâncit de 20 de ani încoace. Dacă vom fi în continuare nepăsători, vom dispărea ca și popor de pe pământ, deoarece Dumnezeu nu lasă nepedepsit păcatul în lume. Să fim cu luare aminte!
Prof. Nicolae – Adrian Păunescu