Pe iconostasul bisericii noastre parohiale, hramul este reprezentat de o icoană a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, într-o ipostază mai puţin cunoscută, adică îmbrăţişaţi. Voi încerca să ofer o explicaţie a acestei icoane, şi datorită faptului că mulţi dintre cei ce au vizitat biserica noastră s-au declarat miraţi de reprezentarea celor doi apostoli.
Îmbrăţişarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este tema uneia dintre icoanele păstrate de tradiţia creştină încă de la începutul creştinismului. Aceasta compoziţie iconografică, rară şi nu foarte cunoscută de multi, este de o deosebită frumuseţe, căldură şi unitate. Cu toate că nu toţi înţeleg sensul acestei icoane, ea ar trebui repusă pe pereţii bisericilor şi în casele creştinilor.
Sfinţii Apostoli apar de obicei într-o icoană numită „Soborul Sfinţilor Apostoli”, sau într-o icoană în care ţin în mâini macheta unei biserici, dar şi în icoanele individuale de pe Iconostas sau în alte icoane aflate în casele credincioşilor. Cei doi apostoli pot fi uşor recunoscuţi pentru că „erminiile” picturii bizantine, dau indicatii foarte precise: „Sfântul Petru, bătrân cu barba rotundă; Sfântul Pavel pleşuv, cu barba cenuşie.” Sfântul Apostol Petru mai este reprezentat purtând nişte chei în mână ( cu trimitere directă la „cheile Raiului”) iar Sfântul Apostol Pavel, având în mână o sabie, ca o expresie a propovăduirii sârguitoare a cuvântului lui Dumnezeu (Efes. VI, 12, 17 ; Evr. IX, 12), dar şi a faptului că a murit de moarte martirică, fiind decapitat cu sabia.
De ce Petru şi Pavel apar îmbrăţişaţi, şi alţii nu? Apostolul Petru era cel mai în vârstă dintre toţi, ceea ce impunea respect celor mai tineri, el fiind şi un fel de „purtător de cuvânt” a celorlalţi, iar Pavel, deşi ultimul venit între apostoli, s-a arătat a fi cel mai râvnitor pentru Hristos, pe care nici nu-l cunoscuse personal, ca ceilalţi apostoli. Am putea presupune că acesta ar fi motivul reprezentării iconografice, însă nu este adevărat întru totul.
Între cei doi apostoli, la un moment dat, a apărut o neînţelegere privind primirea ne-evreilor în rândul creştinilor. Petru cerea ca „păgânii” ce vor să se boteze la creştinism să treacă mai întâi prin rânduieli din ritualul iudeu, ca de exemplu, tăierea împrejur, dar şi altele asemenea, în timp ce Pavel propovăduia o „tăiere împrejur a inimii”, deci o primire a lui Hristos, fără împlinirea tuturor preceptelor Legii Vechiului Testament.
Legat de această dispută, Apostolul Pavel spune: „Iar când Chefa (Petru) a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur. Şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?… Căci, eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar”. (Galateni 2, 11-21)
Niciodată ucenicii adevăraţi ai Mântuitorului Iisus Hristos nu au stat supăraţi ori în situaţii ireconciliabile. Chiar dacă au apărut uneori păreri diferite, acestea s-au aplanat în foarte scurt timp, pentru a întări puterea cuvântului şi a comuniunii creştine.
Icoana în care cei doi apostoli se îmbrăţişeaza este de o deosebită frumuseţe. Fiecare sfânt îl ţine pe celălalt cu o mână peste umăr, iar cu cealaltă peste braţ. Obrajii acestora sunt apropiaţi, lucru ce indică o foarte mare unitate în cele propovăduite, până şi în gânduri. Icoana indică în primul rând unitatea creştinilor în slujirea Cuvântului lui Dumnezeu. Niciodată părerile personale, izolate şi rupte de Biserica lui Hristos, nu vor zidi Trupul tainic al Domnului. Adevărul şi puterea manifestării lucrătoare a cuvântului Evangheliei stă în comuniunea creştinilor între ei şi în Hristos.
Nimic nu se face de unul singur sau separat de ceilalţi ce cred ca şi tine. De aceea, icoana cu „Îmbrăţişarea Sfinţilor Apostoli” reaminteşte neîncetat închinătorilor ideea unităţii şi împăcării, mai ales acelora care au păreri diferite, ori gânduri separatiste.
Unii susţin c
ă această icoană ar simboliza îmbrăţişarea Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică. Nu cred că aceasta este interpretarea deoarece, chiar dacă nu se îmbrăţişează deocamdată în duhul unităţii ce răzbate din icoana celor doi, bisericile noastre nu sunt în război.
Icoane ce reprezintă pe cei doi apostoli îmbrăţişaţi nu sunt prea multe. Se pot vedea la Mânăstirea Caracalu din Muntele Athos, în unele biserici vechi din Serbia, Grecia, Macedonia sau la Mânăstirea Snagov. Şi, bineînţeles, pe Iconostasul Bisericii noastre.
Pr. Petru Berbentia