Am hotărât să abordez acest subiect pornind de la experienţa proprie precum şi de la cele ce se întâmplă în ultimi ani din acest punct de vedere, realităţi ce-mi confirmă că suntem extrem de uşor influenţabili atunci când e vorba de numele urmaşilor noştri. Ca să fiu mai pe înţeles, suntem contrariati de numele pe care le primesc cei pe care-i botezăm cum şi de faptul că românii dau mai multe nume copiilor lor. Şi ca de fiecare dată iau ca suport celor scrise pe părintele profesor dr. Nicolae Necula şi cartea Biserică şi cult pe înţelesul tuturor, precum şi diferite luari de poziţie sau păreri aparute pe internet.
Înţelepciune iudaică spune că fiecare om are trei nume: un nume este cel pe care-l primeşte de la părinţi, al doilea nume este cel după care îl cheamă alţii, şi al treilea nume este cel pe care şi-l face singur. Dar aceste nume nu sunt trecute toate în acte!
Cât de important este ce nume dăm copilului nostru? Face oare vreo diferenţă între oameni numele primit la botez ? În Biblie, vorbindu-se despre Nabal, se spune: “….căci cum îi este numele, aşa va fi şi el…” deci un nume nu este numai descriptiv, dar este şi profetic.
Numele a fost dintotdeauna important pentru om. Principala lui funcţie este cea de identificare unică. Numele vorbeşte apoi despre predecesorii noştri, despre arborele nostru genealogic: pentru unii motiv de mândrie, pentru alţii o cruce.
Poate fi dat numele la întâmplare? Cu siguranţă că nu. Este o responsabilitate a da un nume copilului tău, şi tocmai de aceea merită reflectat asupra problemei înaintea unei decizii. Pentru noi, creştinii, cu atât mai mult numele au o importanţă deosebită. Prin tradiţie, se caută ca unul din numele proprii să fie un nume de sfânt, ales fie după sfântul sărbătorit în ziua naşterii copilului, fie după un sfânt sub a cărui purtare de grijă se doreşte a fi pus copilul. Un alt criteriu de alegere a numelui este semnificaţia lui, pornind de la etimologia lui. Desigur, există numeroase alte tradiţii de alegere a numelor pentru copii, printre cele mai răspândite fiind de exemplu folosirea numelui bunicului sau al naşului.
Ce se întâmplă în realitate? În ultimii 30 de ani am botezat foarte mulţi copii, dar dacă până în 1989 doar o anumită populaţie minoritară folosea nume neobişnuite, după evenimentele din acea iarna sângeroasă numele deosebite au devenit aproape o obişnuinţă. Mi s-a întâmplat să botez copii cu numele Lămâia sau Pardalian ( aşa scris în acte!), Vandame, Zita sau Vandana dar acestea erau doar excepţii. Din momentul în care românii au început să aibă mai multe programe la televizor şi mai multe filme ( îndeosebi telenovele), au început să apară şi alte nume registrele botezaţilor de pe la parohii. Am botezat astfel copii cu numele Diego, Jessica, Vanessa, Orlando, Kevin, Patric, Nikolas, Ronaldinio, Fernando dar şi Rambo, Jose Armando, Sclava Isaura, Mercedes, Salome sau Bruce Lee. Există deci o dorinţă snoabă de a pune copiilor nume străine în funcţie de fotbalistul preferat sau actriţa ce place mamei şi mai nou, dupăţaraîn care se naşte copilul sau trăiesc părinţii. Nimeni nu gândeşte însă ce ridicolă alăturare de nume se crează. Vă dau câteva exemple: Popescu Ronaldinio, Ursu Fernando sau Busuioc Stephanie – Melanie – Ariadna sau chiar Urzică Brendon.
Bineînţeles că persistă şi practica de a pune două sau mai multe nume aceluiaş copil, ceea ce este complet neindicat şi incomod, pentru că, în realitate, aceştia sunt chemaţi cu un singur nume de către cei din jur. Şi mă întreb cu tristeţe când îşi serbează ziua numelui aceşti copii? Sub oblăduirea cărui sfânt se află?
Întrebat asupra acestui aspect al vieţii noastre, un preot pe internet, dădea următoarele explicaţii:”Cu privire la numele pe care trebuie să-l dăm copiilor la botez, vă sfătuiesc să botezaţi copii voştri cu un singur nume. Să aibă grijă preotul să rostească un singur nume la botez şi acela să fie unul creştinesc, chiar dacă părinţii copilului au apucat să treacă în certificatul de naştere a copilului mai multe nume. Romanii acum 2000 de ani când au venit în Dacia, puneau mai multe nume copiilor, după credinţa lor politeistă, credeau în mai mulţi zei. Ei se credeau îndreptăţiţi să facă astfel pentru a-i împăca pe zei. Noi, credem într-un singur Dumnezeu şi aşa cum spune acolo :” …un Domn, o credinţă şi un botez” ( Efes. 4,5), tot aşa trebuie să fie şi un singur nume dat copiilor noştri când îi botezăm, iar numele să fie cel creştinesc, nume de sfânt, ales din calendar, pentru ca acel copil să aibă un protector şi un sfânt mijlocitor în viaţa lui.”
Numele este cadoul care părinţii îl dau copiilor şi care există toată viaţa şi chiar după plecarea din această lume, pentru că numele rămâne scris pe crucea mormântului. Averea nu merge cu nimeni în mormânt, dar numele da. De aceea părinţii trebuie să aibe mare grijă când pun nume copiilor.
Alegerea numelor este şi o dovadă de ataşament la credinţa strămoşească, aşa că vă îndemnăm să puneţi urmaşilor nume româneşti, creştineşti şi inteligibile. Ca să nu ajugă copiii noştri să se ruşineze de numele lor!
Pr. Petru Berbentia