Cum ne rugăm şi ce cerem astăzi?

Dicţionarul spune  că rugăciunea “este actul esenţial, fundamental al vieţii religioase, este mijlocul de a ne  pune în legătură directă cu Dumnezeu, prin înălţarea gândului, a inimii, a voinţei noastre spre El. Ea este definită de Părinţii Bisericii drept “convorbire cu DUMNEZEU”, iar rugăciunea “Tatăl Nostru” este prototipul de rugăciune creştină, fiind rostită de însuşi Hristos Mântuitorul.

Într-o împărţire catehetică, rugăciunea poate fi de laudă ( de slăvire ), de cerere şi de mulţumire. Viaţa cotidiană, cu toate greutăţile ei, ne face însă să practicăm mai mult rugăciunea de cerere. Şi pentru că se întâmplă aşa, vreau să vă provoc cu întrebarea din titlu: “Cum ne rugăm şi ce cerem astăzi ?” Vă pun în faţă această provocare pentru că Mântuitorul Iisus Hristos însuşi a spus: “Nu ştiţi ce cereţi !”, răspunzând astfel unor cereri greşite ale ucenicilor Săi.

Ce constatăm ? Că nici noi nu prea ştim ce să cerem. Întâlnim astfel situaţii ce nu sunt conforme cu învăţătura creştină. Sunt oameni ce se roagă lui Dumnezeu să le dea noroc, deşi termenul implică neapărat soarta, ursita, întâmplarea favorabilă într-o anumită situaţie. Reducând la absurd,  se poate  ca  un  hoţ  să  se  roage lui Dumnezeu să-i dea noroc să poată fura. Absurd ! Sunt unii creştini ce trăiesc necununaţi, deci în desfrâu, dar care se roagă lui Dumnezeu să-i ajute să treacă peste neînţelegerile ivite în concubinajul lor. Adică cer ca Dumnezeu să binecuvinteze  şi să întărească o legătură păcătoasă. Din nou, absurd ! Dumnezeu este Binele şi Dreptatea absolută şi nu se poate nega pe El Însuşi sau principiile Sale.

Sunt unii care cer de la Dumnezeu numai foloase  materiale. Am citit odată o rugăciune în care Creatorul era asemuit cu un robinet din care se cerea să curgă bani. Absurd !

Sunt creştini ce cred că Dumnezeu trebuie să împlinească orice cerere. Aşa ceva nu face El ! Am întâlnit situaţia rizibilă ( dacă nu ar fi necreştină şi inumană) când un creştin se ruga pentru ca un semen de-al său să dea de rele şi greutăţi ca el să-şi poată rezolva o situaţie de bunăstare. Adică voia ca Dumnezeu să-l ajute “să treacă peste cadavre” ca să-şi îndeplinească visele de mărire. Absurd !

Şi mai sunt cererile pentru casă şi pentru toate cele din cuprinsul  casei: lucruri sau animale. Şi aici întâlnim situaţii jenante de-a dreptul , şi care nu pot fi scrise.

Molitfelnicul ortodox cuprinde o mulţime de rugăciuni pentru nevoile personale ale creştinului, dar nici una nu este absurdă. Sunt astfel rugăciuni începând de la punerea temeliei unei case şi până la situaţia în care casa este supărată de duhuri rele, de farmece sau descântece, rugăciuni pentru sfinţirea fântânilor, rugăciuni pentru situaţia în care se îmbolnăvesc animalele , sau se strică recolta, pentru binecuvântarea muncilor agricole. Sunt rugăciuni pentru izbăvirea de blesteme sau dezlegare de jurăminte, pentru cei ce sunt bolnavi şi pătimesc, pentru cei ce sunt învrăjbiţi sau au probleme în familie, pentru copii ce merg la şcoală. Sunt cuprinse în Molitfelnic slujbele Sfintelor Taine precum şi a ierurgiilor  la care poate face apel orice creştin, ca şi rugăciuni de binecuvântare  pentru diferite situaţii apărute în viaţa oricărui om. Nu este în nici o carte a Bisericii, însă, vreo rugăciune pentru “dezlegarea de cununie” pentru că “ceea ce a unit Dumnezeu, omul nu are voie să desfacă” şi în Biserica noastră, Sfânta Taină a Cununiei este   unică şi irepetabilă. De aceea mi se pare absurdă pretenţia unor creştini ce vin şi cer dezlegarea de cununie, cer adică printr-o rugăciune să desfaci o Taină de nedesfăcut. Şi mi se pare condamnabilă practica unor slujitori ai altarelor ce mint oamenii cu ideea că o cununie poate fi dezlegată. Ba chiar fac nişte acte teatrale ca să impresioneze. Am văzut odată un preot ce legase cununiile ce se pun pe capul mirilor, cu o aţă neagră şi a pus pe cea care venise să ceară dezlegarea cununiilor, să tragă de aţă şi să dezlege cele două cununi. Şi femeia era convinsă că i s-a dezlegat cununia! Absurd ! De râs ?!

Şi ar mai fi multe de spus. Dar… Altă dată!

Ce trebuie să ştim noi ? Că Dumnezeu ştie de ce avem nevoie. Că trebuie şi să mulţumim nu numai să cerem. Că trebuie şi să aducem slavă Creatorului pentru toate ce ni le dă, nu să ne supărăm când nu ni se împlinesc cereri absurde, că trebuie ca şi în rugăciune să dovedim bun simţ, că trebuie să ne rugăm şi pentru cele ale sufletului nu numai pentru cele materiale sau trecătoare.

Aşa că: “Rugaţi-vă neîncetat!”, dar nu oricum !

Pr. Petru BERBENTIA

Acest articol a fost publicat în Articole. Salvează legătura permanentă.