Întâlnire ecumenică în Italia şi Suedia

Pentru că întânirile dintre tinerii reşiţeni şi prietenii lor din Europa este o realitate de foarte mulţi ani de zile, cred că merită să publicăm ce gândesc elevii prezenţi la ultima întâlnire ecumenică din Italia şi Suedia. Iată părerea domnişoarei Sara Onofrei, din clasa a IX A, a Liceului „Traian Lalescu”:

„În perioada 20-27 ianuarie 2016, am participat, câţiva elevi şi foşti elevi ai Colegiului Naţional ,,Traian Lalescu”, însoţiţi de preotul profesor Nicolae Chiosa, preotul protopop Petru Berbentia şi preotul Damaschin Tătaru, la ,,Săptămâna mondială de rugăciune pentru unitatea creştinilor ”, unde am trăit momente şi experinţe pe care nu le-am mai trăit niciodată.

Din prima zi în care am ajuns în Italia, în Pesaro, l-am cunoscut pe don Giorgio Paolini, un ,,om de milioane” cum se spune pe la noi, un om cu suflet bun, care ne-a însoţit la Biserica SANTA MARIA din orăşelul aflat lângă Pesaro, Borgo Santa Maria, unde am cântat imnuri religioase, am aprins lumânări, făcând ca oboseala noastră acumulată pe drum să se evapore, precum roua dimineţii la apariţia soarelui.

După ce ne-am cazat în  parohie, am participat la o slujbă religioasă catolică. Slujba a fost una specială pentru noi toţi, a fost pentru mulţi dintre noi, primul contact real cu biserica catolică. Totodată a fost momentul în care am cunoscut-o pe sora Cecilia, o femeie curajoasă şi credincioasă, care ne-a arătat prin exemplu propriu, ce înseamnă să-ţi iubeşti aproapele. Spre seara am participat la o vecernie ortodoxă care s-a oficiat atât în limba italiană, cât şi în limba română, un lucru inedit pentru noi toţi, prilej cu care am avut ocazia să duc în procesiune Icoana Sfântului Marelul Mucenic Dimitrie.

A doua zi am fost într-o şcoală, însoţiţi de Elena, o tânără blândă şi prietenoasă, care trăieşte cu speranţa că va putea schimba ceva în bine în lumea asta mare. Aici am avut discuţii cu alţi tineri despre ecumenism şi totodată, am vizionat mai multe videoclipuri, pregătite de Elena, ocazie cu care aceasta a ţinut un discurs motivant despre rolul ecumenismului în viaţa noastră.

Am vizitat şi casa susţinută şi întreţinută de don Francisco Pierpaoli, un om care-i ajută pe mulţi tineri, să înţeleagă cine este Dumnezeu şi să-i facă să se descopere pe ei înşişi.

În zorii zilei următoare am pornit spre oraşul Foligno, oraş care a semnat un act de prietenie cu oraşul nostru şi unde sunt două scoli înfrăţite cu şcoala noastră. Am fost curioşi să vedem cum arătă aceste şcoli, pe care le-am şi vizitat, intrând în discuţii cu tinerii din acele şcoli, tineri pe care îi aşteptăm să ne întoarcă vizita. Nu mică ne-a fost mirarea să găsim în aceste şcoli mai mulţi elevi români, stabiliţi în Italia.

În ziua a patra am părăsit Italia, împreună cu mai mulţi voluntari italieni, printre care don Giorgio, don Francisco, sora Cecilia şi nu în ultimul rând Marco soţul Elenei, cunoscut şi ca „fratele” domnului Nicolae Chiosa. În acea zi am vizitat Copenhaga şi am ajuns târziu în Suedia, după două zboruri.

În Suedia am întâlnit ,,primăvara”, pe May, o persoana cu adevărat specială, la a cărei hirotonisire am participat a doua zi, într-o biserică luterană. A fost prima astfel de slujbă, într-o astfel de biserică, pentru că nu mai participasem niciodată şi am fost surprinsă în mod deosebit. După terminarea slujbei am avut oportunitatea să fim invitaţi la recepţie găzduită de această doamnă deosebită, care ne-a încântat cu talentul său şi cu vocea sa, acompaniată de colegul nostru Marius Chivu. Sper să o revăd curând pe May.

Dimineaţa următoare am putut să ne rugăm în două biserici luterane, ajungând în final în capitală, în Stockholm, unde am dormit pe un vapor. Înainte de plecare, am vizitat acest oraş interesant, care pare un amalgam de mai multe oraşe, mi s-a parut că sunt şi în Veneţia şi în Viena şi totodată şi într-un oraş modern.

Ne-am întors acasă un pic obosiţi, dar plini de experinţele trăite. Cred că pot vorbi in numele meu, dar şi a colegilor mei şi să afirm că vom participa şi la alte astfel de întâlniri sau tabere ecumenice în speranţa descoperirii şi lămuririi îndoielilor sau neliniştilor noastre. Ca o concluzie, am putut trăi clipe minunate, alături de oameni noi, de altă confesiune, dar cu acelaşi DUMNEZEU.”

                O părere similară şi-a manifestat-o şi  Ligia Bucur din clasa a IX-a B, a aceluiaş liceu de elită:

        “Să spun că experiența trăită a fost una de neimaginat cred că se înțelege de la sine. Eu am avut parte de o săptămână care a trecut pe lângă mine fără a-mi da seama. Abia când am ajuns acasă am realizat ca eu mă întorceam de fapt un alt om, un om mai bun la suflet, un om mai deschis la minte, care a învățat pe propria-i piele ce înseamnă o conectare spirituală cu oamenii din jur.

      Am avut plăcerea de a revedea niște persoane minunate, care la sfârșitul săptămânii petrecute acolo mi-au ajuns mult mai aproape de suflet, drept dovada că gândul nu se oprește din a-mi zbura constant spre ei.

     Slujbele religioase  la care am participat atât în Italia, cât și Suedia m-au făcut să simt o emoție acută, cu toate că niciuna dintre ele nu a fost ținută în română. Imi doresc ca toți cei care citesc asta să se afle măcar o dată în viață într-un astfel de moment, pentru că, probabil, acest gen de momente duc la un ideal al vieții, echilibrul.

      Mă declar impresionată și pregătită sufletește să pornesc la drum alături de persoanele care acum constituie o parte semnificativă din inima mea, fără a uita credinţa mea şi a strămoşilor mei.”

Acest articol a fost publicat în Evenimente. Salvează legătura permanentă.