O zicală din bătrâni spune că: toamna se numără bobocii. Îi numără cine îi are… poate doar pe la ţară, deşi acum ţăranul s-a emancipat şi nu mai creşte pui sau boboci, după cazul nostru, pentru că mai bine îi cumpără gata crescuţi şi tăiaţi de la magazin.
Dar nu este obiectivul nostru să facem inventarul zootehnic, pentru că nu este sectorul nostru de activitate, ci, trecând peste introducearea lungă, pornind de la cuvântul plin de înţelepciune al bătrânului ţăran român, convertim această zicală din una materială într-una spirituală, poftind pe toţi creştinii să îşi inventarieze agoniseala spirituală după ce în lunile trecute am văzut arătarea Treimică de la Iordan, l-am întâmpinat pe Domnul în mod spiritual, am văzut zămislirea Lui de la Duhul Sfânt, am murit odată cu El şi am înviat cu El, lepădând pe omul cel vechi al păcatului şi luând, în mod virtual, pe omul cel nou-îndumnezeit şi umplut de harul Duhului Sfânt la Cincizecime, asta doar aşa în mare, lăsând la o parte toate chemările duminicale al glasului evanghelic.
Ce am făcut? Avem curajul să ne inventariem împlinirile şi eşecurile, bifăm, acum în acest moment, mai multe fapte bune, cu tot ce înseamnă ele, decât lucruri negative? Am fost chemaţi la milostenie, am îndeplinit-o? Am fost strigaţi de către fratele nostru aflat în nevoie, am răspuns strigătului său? Am fost chemaţi de glasul dumnezeiesc, am răspuns? Am fost îndemnaţi la iubirea semenilor, i-am iubit? Am fost atraşi de iubirea lui Dumnezeu, am răspuns cu iubire? Ni s-a cerut şi încercat credinţa, am căzut de tot sau am izbândit? A venit Hristos la noi, sub diverse chipuri, L-am primit sau nu?
Sunt doar câteva întrebări desprinse din evangheliile duminicale şi ale sărbătorilor ce au trecut până acum, la început de septembrie, la început de toamnă. Sunt elementele sine qua non, fără de care nu putem spera la a deschide mila lui Dumnezeu şi Porţile Împărăţiei. Punându-le pe două coloane imaginare şi bifând în dreprul fiecăreia, ca la un test, primim undă verde spre a trece la nivelul următor înspre Dumnezeu, sau se deschide hăul în faţa noastră pentru că am respins moralitatea, frumosul, bunul simţ, respectul, credinţa, nădejdea şi dragostea?
Toamna se numără bobocii faptelor noastre bune, dar nu numai în toamna calendaristică, ci această toamnă ar trebui să fie fiecare apus de soare, făcându-ne o retrospectivă a zilei şi încercând să ne auto-răspundem la întrebarea am plăcut sau nu lui Dumnezeu în ziua ce tocmai a trecut? Spune Sf. Ap. Pavel în cartea Efesenilor (4, 26): să nu apună soarele peste răutatea voastră, iar psalmistul David zice: în aşternuturile voastre vă căiţii (Ps. 4, 4), adică să cerem iertare de la Domnul cel blând şi lesne iertător, să-I cerem să ne arate Calea spre Adevăr şi Viaţa cea veşnică, care nu este alta decât cunoaşterea lui Dumnezeu (Ioan 17, 3), iubirea de Dumnezeu şi aproapele (Matei 25, 31 – ş.u.).
La Evanghelia ce se va citi în duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, Mântuitorul îi spune lui Nicodim că cel ce nu se va naşte din apă şi din Duh nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Prin apă toţi ne curăţim la Taina Botezului de păcatul strămoşesc şi de păcatele personale, după caz, dar prin Duhul Sfânt ne „renaştem” de fiecare dată când urmăm voia lui Dumnezeu, atunci când împlinim cuvântul poruncilor Lui, când voia noastră este una cu voia Lui, după cum afirmăm şi cerem în rugăciunea Tatăl nostru.
Deci, în loc de încheiere, a venit Toamna… avem curajul să ne inventarie viaţa conform preceptelor şi poruncilor divine?
Dacă DA: „Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.” (Matei 25, 31)
Dacă NU: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.” (Matei 25, 41)
Simplă şi profundă logica divină, nu?
Pr. Sergiu DALEA