ȘI MOARTEA ARE ALBUL EI

Tentația de a ajunge la stări de euforie iși are rădăcină în timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor și a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace și halucinogene (cânepa indiană).
Drogurile sunt substanțe artificiale create de oamenii de știință în anumite situații limită. Cauzele au fost de regulă războaiele. Efectele drogurilor erau „benefice” pentru armatele diverselor popoare care trebuiau să reziste în regim de război, de multe ori fără hrană și fără apă. Așa au luat naștere substanțele excitante – droguri în forma primară. Tot războaiele au dus la dezastre umane. Astfel, în secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rănile grave sau anumite infecții. Cu timpul s-a realizat că morfina administrată în mod repetat duce foarte repede la dependență fizică și psihică. S-a căutat un înlocuitor și astfel, printr-o serie de experimentări s-a constatat că prin derivarea morfinei cu opium-ul dr obține heroina (despre care, ințial se credea ca nu dă dependență așa de mare ca morfina). În realitate, dependența de heroină este de șapte ori mai mare decât cea de morfină!
După Primul Război Mondial, aceste substanțe au început să fie consumate în toată lumea. Până la sfârșitul anilor ’30, paradoxal, drogurile erau legale. Comercializarea lor, în timp, a dus la profituri enorme scoase în afara legii, drogurile devenind o sursa inestimabilă pentru piața neagră. Flagelul comerțului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud și Orientul Mijlociu a cuprins întreaga planetă.
România, prin așezarea sa geografică este clasificată ca fiind o țară de tranzit dinspre Orientul Mijlociu către Europa de Vest. Ca orice țară de tranzit, în timp, a devenit și consumatoare. Vânzătorii de ,,iluzii’’ au dus standardul morții albe și prin baruri, discoteci, și chiar la colț de stradă. Traficul de stupefiante a ajuns cea mai rentabilă afacere din România, câștigându-se astfel sume fabuloase.
Impactul a fost (și este) foarte mare, mai ales în rândul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate față de anturaj au inceput sa consume, să guste din ,,moartea albă’’.
Societatea românească a fost luată prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se în ultimii ani o serie de probleme foarte grave atât în justiție, cât și în lumea medicală. Reacțiile stângace și intârziate ale autorităților au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie de-a dreptul devastator! Ce poate fi mai trist ori mai îngrijorător decât sa vezi cum un copil de 13-14 ani, aleargă înnebunit dupa o doză de heroină? Sau cum o femeie însărcinată, intrată în perioada de sevraj îi poruncește violent partenerului de viață să-i prepare doza? Ce poate fi mai tragic decât sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate în pântecele mamei sale, „cerând” porția de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decât locuința ori cele câteva haine și un pat cu așternuturi învechite și arse, câteva cuie bătute în perete, unde cândva erau așezate tablouri (vândute mai apoi), o atmosferă înfiorător de apăsătoare. Locuința unui toxicoman poate ajunge (la propriu) gura iadului, locul unde unde ,,viermele’’ nu doarme… plânsul și ,,crâșnirea dinților”.
Asistăm parcă neputincioși la un fenomen amplificat de la o zi la alta. Deși dependenții de droguri sunt considerați niște delicvenți, ei sunt în realitate oameni bolnavi, ajunși în stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Încorsetați de suferință, disprețuiți și marginalizați, topindu-se încet, dar sigur. Se sting neînțeleși de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, zbătându-se între minciună și adevăr, între zi și noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni în afară de Dumnezeu și de toți slujitorii Lui, clerici și mireni.
Pr. Prof. Emil Sergiu VARGA