Pentru că în curând începe postul şi pentru că foarte mulţi credincioşi vor să se spovedească şi să se împărtăşească, voi oferi în această rubrică din revista noastră parohială, câteva informaţii şi îndrumări referitoare la aspectele practice ale desfăşurării Sfintei Taine a Euharistiei, adică a Împărtăşaniei.
În primul rând, orice creştin trebuie să ştie că pregătirea pentru primirea Sfântului Trup şi Scumpului Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos, este trupească şi sufletească. În Biserica Ortodoxă ea constă din:
– spovedanie (mărturisirea pacatelor), fără de care nimeni nu se poate împărtăşi. După învăţătura bisericii, doar copiii până la vârsta de şapte ani sunt scutiţi de spovedanie;
– împăcarea cu toţi. Trebuie să nu fi certat cu nimeni şi să nu ai nimic împotriva nimănui.
– înfrânarea de la orice poftă trupească cel puţin cu câteva zile înainte;
– abţinerea de la mâncare şi băutură în ziua cuminecării. Celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfânta Împărtăşanie chiar dacă au mâncat ceva.
– citirea rugăciunilor pentru împărtăşire, pe care uneori le citeşte preotul în biserică, înainte de împărtăşire.
Referitor la momentul şi la modalitatea de împărtăşire a mirenilor ( credincioşilor), trebuie să spun că mirenii primesc Împărtăşania în faţa uşilor împărăteşti, după ce se împărtăşesc clericii. Momentul este anunţat prin cuvintele: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”. Şi aici există o ordine stabilită de Sfinţii Părinţi, care spun că se împărtăşesc mai întâi slujitorii bisericeşti inferiori, adică ipodiaconii, citeţii sau cântăreţii, apoi călugării ce nu sunt clerici şi în fine credincioşii de rând. Fiecare se apropie cu cuviinţă şi cu evlavie, în linişte şi bună rânduială, având o lumânare aprinsă în mână. Pentru raţiuni practice şi pentru a nu crea posibilitatea unor incidente neplăcute, e bine ca lumânarea să fie ţinută cu mare grijă sau să fie stinsă înainte de a primi efectiv Sfânta Împărtăşanie. Tradiţia şi bunul simţ spune că vin mai întâi barbaţii, cei mai bătrâni şi apoi ceilalţi, după care vin femeile şi la urmă copiii. Privind din nou aspectul practic al problemei, cred că e bines să fie aduşi la împărtăşanie mai întâi copiii, pentru că ei sunt nerăbdători şi pot fi supravegheaţi mai bine de cei ce sunt în spatele lor.
Înainte de a-i împărtăşi, preotul citeşte cu voce tare rugăciunile rânduite: “Cred, Doamne, şi mărturisesc…”, “Cinei Tale celei de taină…” şi “Nu spre judecată sau spre osândă…”. De altfel, aceste rugăciuni le citesc şi clericii în Sfântul Altar, înainte de a se împărtăşi.
Spre deosebire de clerici, credincioşii primesc deodată atât Trupul cât şi Sângele Domnului din potir, cu linguriţa, din mâna preotului, care rosteşte formula: „Se împărtăşeşte robul (roaba) lui Dumnezeu (N) cu cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.
În timpul când se împărtăşesc credincioşii, la strana se cânta chinonicul, adică imnul împărtăşirii: “ Cu trupul lui Hristos… “ sau “Cinei Tale celei de taină…”
După împărtaşire fiecare îşi şterge buzele cu servetul special făcut pentru aceasta şi se închină, mulţumind lui Dumnezeu şi se retrage, aşteptând să fie împărtăşiţi toţi cei pregătiţi şi să rostească rugăciunea de după Împărtăşanie.
Cel ce a primit Sfânta Împărtăşanie se cuvine să nu scuipe pe jos şi să aibă grijă ca nici un cuvânt de ocară, de blestem, de clevetire sau orice vorbire deşartă pentru a nu necinsti dumnezeiescul Trup şi Sânge pe care l-a primit.
Bolnavii pot fi împărtăşiţi de preot şi la casele lor, sau la spital, cu părticele din Sfântul Trup, pregătit anume pentru aceasta, în Joia Patimilor şi păstrat în chivotul de pe Sfânta Masă. În aceste cazuri, împărtăşirea se face după o rânduială specială ce se găsteşte în Molitfelnic. Nu se poate da însă Sfânta Împărtăşanie bolnavilor în stare de inconştienţă, sau celor ieşiti din minţi, nebuni.
Acestea sunt regulile stabilite de părinţii bisericii şi este de dorit ca membrii sănătoşi ai unei familii să nu lase pe cei bolnavi să ajungă nespovediţi şi neîmpărtăşiţi până în momentul în care acest lucru nu mai e posibil. Pentru că în acest caz, ei vor purta vina că oamenii dragi lor, vor muri fără a fi împărtăşiţi.
Pr. Petru Berbentia