Ne propunem, pe cât ne stă în putinţă să răspundem unor întrebări sau nelămuriri ale cititorilor noştri, nelămuriri legate de aspecte practice ale vieţii creştine ortodoxe.
Pentru că mulţi creştini vin la biserică şi cer să îşi sfinţească verighetele ce le-au făcut după mulţi ani de la Cununie, sau le-au schimbat cu altele mai mari şi mai scumpe, voi încerca să răspund la întrebarea din titlu : Se sfinţesc verighetele?
Verighetele sau inelele sunt purtate de miri ca semn al iubirii, al credincioşiei şi al legăturii trainice pe care o făureşte Taina Căsătoriei între viitorii soţi. Ele se pun în degetul mirelui şi al miresei în timpul slujbei de Logodnă. Logodna – cuvânt de origine slavă ce înseamnă “a face făgăduinţă de căsătorie”- este rânduită tocmirii sau aşezării nunţii a doi tineri care s-au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvantează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare Sfintei Taine a Cununiei. Slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba cununiei, săvârşindu-se imediat înaintea acesteia. Sunt şi cazuri sau localităţi în care , prin tradiţie, logodna se face cu mai mult timp înainte de Cununie. Dar întrucât Biserica consideră pe cei logodiţi ca fiind obligaţi unul faţă de altul ca şi prin căsătorie, astăzi de cele mai multe ori logodna se săvârşeşte chiar înainte de cununie.
Logodna binecuvântată de Biserica are o deosebită valoare prin legătura ei cu căsătoria, cu Sfânta Taină a Nunţii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice învoială omenească.
Partea cea mai importantă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilor de către preot şi apoi schimbarea acestor inele de către naşi, după ce preotul i-a însemnat cu ele în semnul crucii. Indicaţiile tipiconale din Molitfelnic spun că după ce sunt însemnaţi cei doi cu inelele şi aud cuvintele: „Se logodeşte robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh„, preotul face acelaşi ritual şi pentru femeie, spunându-i şi ei pe nume, ca să se arate egalitatea personală a lor şi libertatea fiecăruia în săvârşirea acestui act. Trebuie să observăm că la fiecare se aminteşte şi numele celuilalt şi cu fiecare inel e însemnat la frunte fiecare din ei, ca să se arate că prin inele ei sunt legaţi unul de altul pe toata viaţa în numele Sfintei Treimi, aşa cum au şi fost botezaţi .
Inelele sunt puse în degetul logodnicilor de către preot şi naş ( la bărbat) şi de preot şi naşă ( la femeie) şi apoi se citeşte o rugăciune de binecuvântare: “… binecuvintează logodna robilor tăi acestora (N) şi întăreşte cuvântul ce şi-au dat… Întăreşte logodna lor în credinţă, în înţelegere, în adevăr şi în dragoste. … Însuţi dar şi acum, Stăpâne, binecuvintează această punere a inelelor cu binecuvântare cerească şi îngerul Domnului să meargă înaintea lor în toate zilele vieţii lor.”
Încă de la începutul slujbei de logodnă, bărbatul şi femeia (în unele părţi ale ţării), dar de obicei naşii, ţin câte o lumânare aprinsă, arătând că viitorii miri vor umbla în lumina lui Hristos şi vor urma voia Lui.
Şi totuşi citesc pe internet următoarele bazaconii scrise de oameni ce nu au nici în clin şi nici în mânecă cu Biserica: “Ca simbol al veşniciei şi trăiniciei cununiei, verighetele sunt puse de către preot şi naşi, după sfinţirea lor”, sau părerea unei doamne ce şi-a pierdut verigheta: “… apoi am fost la preotul care ne-a şi cununat …i-am explicat situaţia si ne-a zis că nu e nici o problemă… ne-a spus o rugăciune pentru sfinţirea noilor verighete şi gata….” Nu ştiu ce slujbă le-a făcut acel preot, dar cu siguranţă a inventat sau a adaptat o rugăciune ca să facă pe plac celor ce veniseră la el. Mă întreb însă, dacă îi este pe plac lui Dumnezeu să nesocotim rânduielile tipiconale stabilite de atâta amar de vreme.
Ca o concluzie, pot spune că nu există în rânduiala slujbei logodnei nici o rugăciune de sfinţire a verighetelor, pentru simplul motiv că verighetele sunt un simbol. Pentru că inelul, având formă de cerc, şi ne având nici început şi nici sfârşit, simbolizează încrederea pe care soţii şi-o acordă reciproc. De altfel, o asemenea rugăciune nu există în nici o carte de slujbă ortodoxă.
Restul concluziilor, trageţi-le dumneavoastră!
Pr. Petru Berbentia