Căderea în păcat a primilor oameni, din cauza neascultării faţă de Dumnezeu, a împins omenirea în braţele diavolului, care a împilat-o cu robia, durerea şi moartea. Pomul cunoştinţei binelui şi al răului trebuia să fie pentru om o binefacere şi un dar nepreţuit, dacă îl asculta pe Dumnezeu, însă neşansa de a nesocoti porunca lui Dumnezeu l-a dus în faţa unei înşelăciuni, care i-a devenit blestem şi povară. Omul a fost izgonit din Rai, nemaiputând să guste din pomul vieţii, care l-ar fi făcut nemuritor- atât el cât şi păcatul său.
Cele două simboluri- pomul cunoştinţei binelui şi al răului şi pomul vieţii – sunt prefigurări sau preînchipuiri ale Sfintei Cruci în Vechiul Testament. Anunţarea importanţei Sfintei Cruci nu se limitează doar la aceste două simboluri, ci continuă pe tot parcursul Vechiului Testament: stejarul Mamvri (cel al teofaniei avraamice), toiagul lui Moise, toiagul odrăslit al lui Aaron, şarpele de aramă înălţat în pustie, braţele ridicate de Moise în semnul crucii în timpul luptei evreilor cu amaleciţii, litera grecească Tau (litera T, ce are formă de cruce). Astfel, Sfânta Cruce este anunţată drept parte din planul de mântuire al omului. De ce spun asta? Dumnezeu nu l-a părăsit pe om şi i-a promis un Răscumpărător în persoana Fiului Său, Domnul Iisus Hristos. De vreme ce omul a fost înşelat printr-un lemn de către diavol, se anunţă că înşelătorul va fi la rându-i înşelat printr-un lemn şi anume lemnul Crucii.
Venirea pe pământ a Domnului Hristos a marcat planul de recapitulare a omenirii în vederea mântuirii. Întreaga Sa activitate pământească este însoţită de minuni, semne, vindecări, exorcizări şi învăţături, care aveau scopul de a-i reforma din temelii pe cei ce-L ascultau şi trecerea la o nouă viaţă şi anume în Hristos. Nu toţi au dorit să împărtăşească învăţăturile lui Hristos şi văzând amploarea pe care o ia predica Sa, au hotărât să-L omoare. Această crimă trebuia să fie discretă, ca să nu atragă furia poporului. De aceea, fariseii caută ajutor în prinderea lui Iisus şi îl primesc din partea lui Iuda Iscarioteanul, care se oferă să-l predea pe Iisus fariseilor în schimbul a 30 de arginţi.
Domnul Hristos cunoştea planurile fariseilor şi dorea să-şi desăvârşească planul de mântuire al lumii prin promovarea Legii iubirii şi prin înlocuirea jertfelor sângeroase cu o jertfă nesângeroasă- Sfânta Euharistie. Drept urmare, în ultima săptămână a vieţii Sale pământeşti, Domnul Hristos celebrează ultima cină cu ucenicii Săi (având în vedere că se apropia Paştile) şi instituie Taina Sfintei Euharistii sau a Sfintei Împărtăşanii. Această Taină va deveni chintesenţa noii religii, anume a celei creştine sau a bucuriei şi a luminii.
De ce era nevoie de Taina Euharistiei? Domnul Hristos ştia că se apropie sfârşitul vieţii Sale pământeşti şi nu voia ca apostolii Săi să nu înţeleagă sensul sacrificiului Său. Astfel,la Cinacea de Taină, pâinea şi vinul vor deveni simbolurile Trupului şi Sângelui Său, care se jertfesc înaintea Tatălui ceresc spre iertarea păcatelor. De acum înainte, oricine va mărturisi credinţa în jertfa mântuitoare şi se va împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, nu va mai muri(nu va mai trăi sub imperiul fricii dispariţiei) ci va fi viu şi va dobândi mântuirea.
Din punct de vedere liturgic, Taina Euharistiei este legată în mod indivizibil de Taina Crucii, explicându-se una prin cealaltă. Jertfa de pe Cruce nu ar fi avut sens fără împărtăşirea cu Hristos, sub forma pâinii şi a vinului (explicarea faptului că pâinea şi vinul vor deveni simboluri ale Trupului şi Sângelui lui Hristos, jertfa de pe Golgota transformându-se în jertfa nesângeroasă din cadrul Sfintei Liturghii), precum nici Euharistia nu ar fi avut sens fără jertfa hristică,sângeroasă şi mântuitoare.
În concluzie, putem afirma că relaţia Sfânta Cruce-Sfânta Euharistie este una complementară, ajutându-ne să pătrundem în misterul liturgic şi să înţelegem mai bine credinţa noastră strămoşească. Fără Cruce, nu ne transformăm în omul cel nou, iar fără Euharistie nu ne putem mântui.
„Cine are urechi de auzit, să audă!”
Prof. drd. Nicolae Adrian Păunescu