Oricum s-ar fi manifestat în trecut veşnicul conflict dintre generaţii, cu siguranţă nu a avut vreodată valenţele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transformă în multe situaţii în ruptura între generaţii, e una din problemele acute şi actuale ale societăţii noastre, aflată într-o necontenită şi haotică reformă. E de ajuns să deschizi televizorul ca să afli „starea naţiunii”. Cei mai derutaţi şi lipsiţi de repere sunt tinerii. Ei au la dispoziţie toate condiţiile ca să-şi dea viaţa peste cap; „Nu ştiu ce aş fi făcut eu la vârsta lor, într-un asemenea mediu”, imi spunea deunăzi un prieten.
Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou şi, atât timp cât părinţii nu vor pricepe ce-i un un messenger, un download, un ring-tone sau un ,,A6’’, dialogul se leagă mai greu. Ei arată compasiune „babalâcilor”, nu mai iau în seamă ce spun aceştia, îi găsesc cicălitori, nedrepţi, răi… Adolescenţii vor să fie înţeleşi înainte de a fi judecaţi şi să li se acorde mai mult credit. Dar cum să acorzi mai mult credit copilului când nu ai încredere în el? Îmi amintesc că într-o pauză dintre ore, o tânără elevă de liceu m-a întrebat ce să facă să-şi convingă părinţii să o lase sâmbătă seara în ,,club’’. I-am răspuns că trebuie să-i convingă că totul e ok, că e atmosferă bună şi că se află într-un anturaj de încredere. ,,Păi, (zice fata), nu-i aşa, e o nebunie acolo, iar apoi, pe cei din gaşcă parinţii îi ştiu bine de la bloc, sunt „nişte lepre”… ,,Atunci, (zic eu), se pare că vrei un lucru rău, iar atitudinea dumnealor este justificată întru totul’’. Părinţii sunt datori să insufle copiilor obiceiuri bune şi să-i ferească de anturaje dubioase.
Adolescenţii se ruşinează să spună adevărul despre ei înşişi. Îşi deschid greu sufletul în faţa părinţilor, nu neapărat din cauza eventualelor pedepse, ci de ruşine. Cel puţin la începutul anilor de liceu, tinerilor le e teribil de ruşine numai gândindu-se că părinţii ar putea afla că fumează, că şi–au făcut vreun ,piercing’’sau că se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease. Tânărul ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la premiza că parinţii îi vor binele. Conflictul, în multe cazuri, se limitează la un singur aspect, acela ce ţine de alegerile tinerilor. Adevăratul conflict este între tinerii care vor sa o ia pe arătură şi părinţii care vor să le arate calea dreaptă. Sunt convins că dacă adolescenţii ar dovedi că merg pe drumul bun, părinţii nu s-ar mai osteni să-i controleze într-atât, n-ar mai fi nici suspiciuni şi, până la urmă, acest conflict între generaţii s-ar reduce semnificativ.
Conflictul între generaţii este o realitate. Cred însă că, dacă părinţii şi tinerii fii şi fiice s-ar strădui deopotrivă să-L caute pe Dumnezeu, şi unii şi alţii ar reuşi în linii mari să aibă (aproape) aceeaşi viziune asupra vieţii. Acolo unde şi părinţii şi copiii lor merg la biserică (cred că) nu auzi replici de genul: „Mamă, eşti depăşită”, „Tată, eşti încuiat la minte”, şi nici „Unde-ai fost până acum?” şi aşa mai departe…
Conflictul între generaţii…
Drogurile, prostituţia, avorturile, abandonul şcolar sunt rezultatele fireşti ale societăţii în care trăim. Peste tot în mass-media apar informaţii despre aceste crude realităţi ale vieţii şi aparent cel mai greu lucru este să fii părinte. Sentimente de teamă, frică, nelinişte îţi inundă sufletul şi încerci să faci tot posibilul ca să-ţi protejezi copilul. Nu ştim exact cât de conştienţi sunt adolescenţii de pericolul care îi pândeşte, însă părinţii, văzând toate aceastea devin foarte protectori, stricţi şi chiar severi cu copiii lor. Tentaţia e mare, libertatea la fel, şi tinerii, derutaţi şi lipsiţi de repere, cad cu uşurinţă în capcanele acestui mediu. Conflictul între generaţii este rezultatul unor concepţii şi păreri diferite. Unii consideră ca el izvorăşte din experienţa părinţilor în opozitie cu lipsa de experienţă a adolescenţilor. Să fie oare vorba doar de aşa ceva? Nu cumva aceste diferenţe de opinie au la bază lipsa de comunicare in familie şi neîncrederea în propriul copil?
Scriitorul englez George Orwell afirma că „fiecare generaţie îşi imaginează că este mai inteligentă decât generaţia precedentă şi mai înţeleaptă decât generaţia următoare”. Tinerii tuturor generaţiilor au avut întotdeauna tendinţa să iasă în evidenţă prin vestimentaţie, vocabular, muzică, etc. Şi în toate timpurile comportamentul lor a fost criticat şi comentat. Dacă omul nu s-ar schimba, s-ar opri din stadiul de evoluţie. Fiecare generaţie are problemele, aspiraţiile şi dorinţele ei…
O posibilă cale de mijloc…
Soluţii există întotdeauna, totul este să vrei să le găseşti şi să le aplici. În acest caz este nevoie ca soluţia găsită să fie acceptată de ambele părţi, părinţi şi adolescenţi. Fiecare parte să cedeze câte puţin la convingerile ei. Părinţii să fie mai îngăduitori şi toleranţi, iar tinerii mai cooperanţi şi conştienţi de faptul că părinţii lor nu le vor decât binele. Toţi încercăm să ameliorăm comunicarea in familie şi să evităm conflictele de orice fel.
Cum să te apropii de fiul tău şi să-l faci să înţeleagă că tot ce e în jurul lui nu este numai „marfă”, ci şi periculos? – se întreabă parinţii. Nu este chiar aşa de greu. Pătrunde în lumea lor, devino interesat de preocupările şi aspiraţiile lui încurajându-l şi făcându-l să aibă încredere în propriile forţe. Aşa vei reuşi să-i câştigi încrederea şi să poţi să-l ghidezi „din umbră” către lucruri bune.
Cum să-ţi faci parinţii prieteni? Câştigându-le încrederea! Demonstrează-le că eşti matur şi responsabil şi că ştii ce faci. Acest lucru cere timp şi efort, iar încrederea odată câştigată trebuie şi menţinută. Acesta este unul dintre terenurile minate ale adolescenţilor care decât să spună adevărul părinţilor, încearcă să inventeze tot felul de minciuni care mai devreme sau mai tarziu tot ies la iveală. Conflictul între generaţii există! Pedeapsa nu aduce respect şi nici o bună comunicare în familie, de aceea este nevoie de maturitatea, tactul şi experienţa adultului pentru a diminua considerabil o astfel de situaţie.
Pr. Emil Varga