Paştele, anotimpul speranţei

,,Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi…’’

(Apocalipsa 21:4)

                 Călători prin nesfârşitul deşert al incertitudinii cotidiene, de un singur lucru nu putem rămâne indiferenţi; de starea lumii noastre interioare, de simţirile lăuntrice ale sufletului nostru. Pentru această lume încă neexplorată pe de-a-ntregul, Mântuitorul Iisus Hristos ne oferă un indiciu preţios: ,,Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru’’ (Luca 17:21). De aici cred că am putea porni fără teamă odiseea căutării reţetei de fericire veşnică, a Evangheliei vii, mereu surprinzătoare, de fiecare dată când ne oprim privirea deasupra cuvintelor sacre…

           Veniţi de luaţi lumină! În noaptea de Înviere mesajul Bisericii este unul cu totul deosebit de sublim şi pătrunzător; nu te îmbie la vreun produs promoţional ori la vreun chilipir ce ar putea să îţi bucure privirea, ci la mult mai mult decât, la acea chemare te a te împărtăşi din lumina cunoştinţei celei adevărate, la o chemare tainică pentru întâlnirea duhovnicească cu Cel care ,,a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând…’’.

            Paştele Domnului nostru Iisus Hristos sau trecerea ,,de la moarte la viaţă şi de pe pământ la Cer’’ marchează cu siguranţă un hotar al umanului, al raţiunii, al neputinţei… care de acum nu mai rămâne imposibil de străbătut; de acum putem intui orizontul veşniciei promise nu de unul singur ci împreună cu Cel care ne-a restaurat, ne-a înnoit, ne-a îndumnezeit firea noastră parazitată cu atâtea şi atâtea eşecuri şi neîmpliniri…

               Să iertăm toate pentru Înviere! Încă un apel la ceea ce ne poate schimba existenţa într-o adevărată minune a vieţii trăite în armonie cu toţi şi cu toate. Spun aceasta pentru că defapt am crezul că doar prin iertare şi iubire ne putem arăta adevărata putere care poate cuceri inimi, prietenii sincere, duşmani şi multe altele din câte ni se par încă imposibile de schimbat… Am să particip la slujba de Înviere cu speranţa că Dumnezeu va fi cu noi şi ne va purta de grijă şi pe mai departe, indiferent de asprimea vremurilor pe care le trăim; n-am să mai cer nimic aşa cum am făcut-o atât de des ca până acum… aş vrea doar să mulţumesc Cerului pentru simplul fapt că exist, pentru că am ajuns să cunosc această lume cu durerile şi bucuriile ei, pentru că încă cred că frumuseţea împărăţiei din lăuntrul nostru nu a murit, ci a rămas abandonată în braţele altor căutări deşarte… Închei această meditaţie cu dorinţa de a fi măcar pentru o zi (din restul zilelor noastre) ,,martori ai Învierii’’… un pic mai atenţi cu cei din jurul nostru, mai deschişi la suflet, mai generoşi, mai calzi şi mai senini unii pentru alţii…

                                                                            Hristos a Înviat !                

Pr.  Emil Varga

Acest articol a fost publicat în Articole. Salvează legătura permanentă.