De la cuvânt la faptă…
Omul contemporan, “măsura tuturor lucrurilor” şi-a pierdut profunzimea trăirii şi limpezimea privirii spirituale, vieţuind în sfera din ce în ce mai opacă şi mai aglomerată a agitaţiilor cotidiene. Întreaga istorie a comunicării umane este o istorie a probelor în căutarea metodelor şi mijloacelor eficiente pentru împlinirea celei mai profunde şi mai importante nevoi fiinţiale care a fost, este şi va rămâne până la sfârşitul veacurilor împărtăşirea trăirilor, gândurilor şi aspiraţiilor prin comunicare. A comunica, înseamnă în primul rând pentru fiinţa umană a vorbi, cuvântul rostit stă la temelia comunicării umane: ,,Fericirea stă în comuniune, în a şti că nu eşti singur, că ii pasă cuiva de tine şi că cineva este interesat şi implicat în viaţa ta” (Părintele Dumitru Stăniloae).
Revenind asupra limbajului şi folosirii cuvântului în contextul lumii secularizate, constatăm cu îngrijorare că la criza de dimensiune spirituală sau morală tocmai prezentă astăzi, a contribuit şi contribuie imens şi cuvântul negativ. S-a ajuns la o „dezvoltare a cuvântului”, la o inflaţie verbală, la o oboseală de şi pentru cuvinte… Cuvântul uman a fost intelectualizat, s-a pierdut relaţia strânsă între cuvânt şi lucrare… O astfel de situaţie a fost generată de ruptura ce s-a produs şi se perpetuează între creaţie şi Dumnezeu, s-a ajuns la un anti-limbaj…
Implicaţiile mass – media şi societatea creştină de mâine
Întreaga istorie a comunicării umane este o istorie a probelor în căutarea metodelor şi mijloacelor eficiente pentru împlinirea celei mai profunde şi mai importante nevoi fiinţiale care a fost, este şi va rămâne până la sfârşitul veacurilor împărtăşirea trăirilor, gândurilor şi aspiraţiilor prin comunicare. Nu putem analiza mass-media fără impactul lor asupra societăţii şi a vorbi de transformările societăţii contemporane fără a defini locul şi importanţa mass-media în structura ei. În sfera culturală, mass-media a trecut de la concepţia de artă la conceptul de industrie culturală, care urmează procesul de globalizare economică şi tinde să se impună, în faţa tradiţiilor culturale specifice fiecărui popor, în întreaga lume.
În sfera educaţională, mass-media promovează valori liberal-umaniste cu caracter individualist ceea ce contribuie enorm la accelerarea procesului de secularizare a societăţii noastre. Fără Dumnezeu, fără aspiraţii către valori veşnice societatea umană tinde la un vis utopic – să creeze pe pământ paradisul pierdut. Acest vis devine o realitate posibilă prin fenomenul globalizării economice, politice, culturale şi nu în ultimul rând religioase. Însă, cea mai mare provocare pentru societatea contemporană şi cea de mâine sunt noile mijloace de comunicare de masă (computer, videotelefon, telefon celular, reţeaua Internet, sateliţii pentru comunicaţii). Ele însele au devenit mesaje pentru omul erei cibernetice care îl proiectează într-o lume virtuală cu posibilităţi infinite. Viitorul apropiat va arăta ce va alege societatea noastră, o lume S.F. plină de înalte tehnologii, în care omul va fi robul acestora (în genul filmului „Matrix”) sau va deveni stăpân real al întregii creaţii slujind cu credinţă pe Dumnezeu. Quo vadis? De înţelegerea acestor aspecte depinde un adevăr esenţial – nu tehnologia este o problemă, ci omul este în centru problemei fiinţiale de a alege prin liber arbitru, deci un discernământ, între a fi în comuniune cu Dumnezeu şi semenii sau de a avea totul, dar a fi în singurătate.
În căutarea timpului pierdut…
Nu există domeniu social unde importanţa funcţională a calculatorului ar fi neglijată. Calculatoarele sunt peste tot: instituţiile educaţionale, medicale, industriale sau comerciale, politice sau religioase se folosesc de această tehnologie. Nu se mai miră nimeni de preoţi, utilizând calculatorul şi navigând pe Internet şi nici de calculatoare în mănăstirile ortodoxe. Computerul a devenit un mijloc de lucru necesar într-o lume cybernetică. Ca orice sistem tehnologic, Internetul are părţile sale bune dar şi rele. Din cele bune subliniem posibilitatea omului de a alege liber orice informaţie după nevoile şi interesele sale din aglomeraţia de site-uri specializate. Prin Internet omul are acces la enciclopediile digitale şi la marile biblioteci. Conectarea în reţea oferă posibilitatea de a primi în câteva minute informaţii complete în ce priveşte un anumit eveniment, istoria unei ţări, a unei religii sau culturi din orice parte a pământului. Tot prin reţea, omul poate să facă studiile în orice universitate din lume, poate procura un produs fără a ieşi din casă, poate cere consultaţii la un medic sau psiholog. Toate aceste facilităţi sunt destinate să-i facă omului viaţa mai uşoară, mai comodă, economisind din timp, efort şi finanţe.
În contextul mass – mediei actuale, a comunicării de masă virtuale, informaţia poate comporta însă şi mutaţii grave ce pot duce la formarea generaţiilor fără valori morale cu conştiinţa autosuficienţei; aceste realităţi au un impact cu consecinţe foarte grave în conştiinţa şi comportamentul mai ales al copiilor şi tinerilor, categoria socială cea mai uşor de cucerit, cărora li se formează tipare de gândire şi comportament adaptate la o etică fără constrângeri şi prejudecăţi. De asemenea, conştiinţa noastră poate dirija în mare măsură modul sau gradul în care ne implicăm afectiv în ceea ce ni se întâmplă în viaţă. Astfel că, dacă o experienţă nu este semnificativă pentru viaţa noastră personală, implicarea emoţională va fi minimă (de exemplu, vederea unui câine care aleargă pe stradă, a unei clădiri oarecare sau orice alt fapt cotidian). Dacă experienţa este negativă, ea poate fi refuzată, pentru a ne proteja emoţional.
De exemplu, adesea, când cineva ne vorbeşte despre ceva neplăcut, începem să ne gândim la altceva, astfel încât aproape că nici nu auzim ce ni se spune. Iar dacă experienţa este pozitivă, atunci ne implicăm sufleteşte, emoţional, deschizându-ne, cum se spune, sufletul. Este cazul întâlnirii unor prieteni buni, al petrecerii unor clipe frumoase cu cei din familie, cu persoanele iubite etc. Există în om o tendinţă inconştientă de a cenzura aproape toate experienţele avute, pentru a nu lăsa ca orice imagine şi mesaj să-i pătrundă în minte sau în suflet fără a o analiza…iar acum, când timpul se pare că ,,nu ai are răbdare cu noi’’, acum ca niciodată este actuală avertizarea Mântuitorului: „Ce-i foloseşte omului dacă dobândeşte lumea, dar îşi pierde sufletul său ?” (Matei 16,26).
Pr. Emil Varga