Despre ea s-a vorbit şi s-a scris mult. Mulţi au considerat-o un personaj extrem de controversat în istoria mântuirii, iar alţii i-au atribuit roluri cu totul incredibile, fără a se baza pe argumente sau dovezi concludente. Un lucru este însă clar, că Maria Magdalena alături de celelalte Femei Mironosiţe, au fost primele persoane care L-au văzut pe Iisus Cel înviat. Au mărturisit adevărul Învierii până la sfârşitul vieţii lor şi pentru propovăduirea lor au fost asemănate cu apostolii.
Despre Maria Magdalena se ştie că era originară din Magdala, un mic sat de pescari aflat pe ţărmul vestic al lacului Ghenizaret, la 5 km de oraşul Tiberiada. Unii au confundat-o cu Maria, sora lui Lazăr din Betania, pe care Domnul l-a înviat din morţi înainte de intrarea în Ierusalim. Alţii au confundat-o cu femeia păcătoasă despre care ne relatează Sfântul Evanghelist Luca. El scrie că, pe când era în casa fariseului Simon: “Tocmai în acel oraş se găsea o femeie păcătoasă…“. Împotriva obişnuinţei şi permisivităţ
Ii moralei iudaice a vremii, dar mânată de dorinţa de a-L întâlni pe Învăţătorul de care auzise, a intrat în odaia unde stătea la masă Iisus şi I-a uns picioarele cu un mir de mare preţ, spălându-I-le cu lacrimile ei. Din tonul referatului biblic se înţelege că era vorba despre o persoană necunoscută Apostolilor, o persoană care nu a mai apărut şi în alte relatări, după ce a fost iertată şi a plecat de acolo.
Maria Magdalena era o persoană din preajma lui Hristos, cunoscută şi chiar apropiată Maicii Domnului. Este una dintre femeile care L-au urmat pe Domnul pe cărările pline de praf ale Ţării Sfinte în cei trei ani de propovăduire pe pământ. Despre ea aflăm că fusese vindecată de Iisus Domnul de o grea suferinţă, căci fusese posedată de şapte demoni. Fragmentul esenţial despre Maria Magdalena se află în Evanghelia de la Luca 8,1-3: „Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor.” Rezultă de aici ca avem de-a face cu o femeie de familie foarte bună, provenind probabil din nobilimea galileeană; aflăm că era o femeie înstărită cere îşi pusese averea în slujba comunităţii din jurul Mântuitorului. Luca ne mai spune că dintr-însa „ieşiseră şapte demoni”. Această informaţie a dus la considerarea Mariei din Magdala ca fiind desfrânată, posedarea fiind echivalată, pe nedrept, cu păcatul desfrânării. Or, posedarea, în mentalitatea vremii, nu are de-a face cu etica, ci cu patologia. Un om posedat este un om bolnav, nu un desfrânat. E absurd să vezi într-o femeie de rang înalt, cu o avere destul de mare, o desfrânată oarecare.
Aflând ca Iisus Hristos ajunsese până în ţinutul ei, după ce traversase Samaria, plină de speranţă, a alergat spre El, s-a aruncat la picioarele Mântuitorului şi i-a cerut să o conducă pe calea vieţii mântuirii. Izbăvită din greaua încercare prin care trecuse, a renunţat la bunurile sale şi la viaţa de până atunci, pentru a-L urma pe Iisus Hrtistos Domnul în toate călătoriile Sale, împreună cu Apostolii, Maica Domnului şi alte femei pioase care îşi puseseră viaţa în slujba Lui: Maria, mama lui Iacov cel mic si al lui Iosif, Maria lui Cleopa, Ioana, soţia lui Huza, Suzana şi Salomea, mama fiilor lui Zevedeu – Apostolii Iacov şi Ioan.
Pe când Domnul S-a îndreptat spre Ierusalim, în ultima Lui călătorie, Maria Magdalena L-a urmat.Probasbil că a fost prezentă la minunea învierii lui Lazăr, L-a urmat pe Hristos până în curtea marelui preot, apoi la Ponţiu Pilat, a asistat la procesul nedrept şi la Patimile Sale şi a rămas lângă Cruce, împreună cu Maica Domnului, cu Maria lui Cleopa şi cu Sfântul Apostol Ioan (Ioan 19, 25). Maria Magdalena a rămas alături de cei care s-au ocupat şi de îngroparea Domnului, fiind alături de Iosif din Arimateea şi de Nicodim, aşa cum scrie Sfântul apostol şi evanghelist Matei ( Matei 27,61).
A treia zi după îngroparea Domnului, dis de dimineaţă, Maria Magdalena şi „cealaltă Marie” (după unii comentatori chiar Maica Domnului, căci se cădea ca ea să se bucure de Învierea Fiului Său), au venit la mormântul lui Iisus. Apostolii nu le-au crezut pe Mironosiţe, spunând că ele delirau. Petru a alergat până la mormânt, dar nu a văzut decât giulgiul zăcând fără trupul Domnului. Se luminase de ziuă, iar Maria Magdalena s-a dus la faţa locului pentru a doua oară pentru a se convinge de cele văzute. Constatând că mormântul era într-adevăr gol, ea rămase singură, plângând lângă mormânt şi întrebându-se cine ar fi putut să ia trupul Domnului (Ioan 20,11). Atunci l-a văzut pe Mântuitorul înviat, care, la dorinţa ei de a-l atinge, spune: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl!”. Apoi a trimis-o să binevestească fraţilor Săi adevărul Învierii.
Devenită un adevărat „apostol al Apostolilor”, Maria Magdalena a rămas împreună cu ucenicii Domnului şi cu Maica Sa, bucurându-se cu toţi de Înviere. Ea a fost prezentă şi pe Muntele Măslinilor la Înălţare Domnului, precum şi în casa cu foişor, în ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt s-a coborât în chip de limbi de foc peste toţi cei prezenţi (Faptele Apostolilor cap.2).
Tradiţia ne spune că Maria Magdalena a propovăduit credinţa creştină până la sfârşitul vieţii sale, ajungând în periplurile sale misionare în multe locuri precum Egipt, Fenicia, Siria, Galia şi chiar la Roma. A petrecut o vreme şi la Efes, unde l-a întâlnit pe Apostolul Ioan, care o avea cu sine şi pe Maica Domnului.
Împlinindu-şi misiunea vieţii sale, Maria Magdalena s-a mutat la Domnul, fiind cinstită ca o sfântă chiar de către cei care au cunoscut-o. Indiferent cum au răstălmăcit unii oameni persoana ei, pilda vieţii Mariei Magdalena este una a unei femei sfinte, dedicată cu totul slujirii lui Dumnezeu şi propovăduirii adevărului Evangheliei în lume.
Pr. Petru Berbentia