Tema aleasă a pornit de la difuzarea în cadrul mass-mediei a diverselor probleme sau situaţii de criză cu care se confruntă societatea noastră. Zi de zi sunt distribuite ştiri pe canalele TV, în care sunt prezentate tot felul de nenorociri şi de crime, care ating adeseori limita de suportabilitate. Multe emisiuni TV îndeamnă la infideliate şi desfrâu, atacă bunul simţ al oamenilor şi promovează incultura şi limbajul suburban ca şi moduri de manifestare şi de adresare. Emisiuni care au caracter educativ sau cultural nu subzistă în grila de programe, deaorece nu fac raiting. În acest mod, lupta acerbă dintre canalele de televiuziune, care nu mai ţine cont de nici o regulă, face victime în cadrul auditoriului.
Chiar dacă prezentarea de mai sus pare uşor forţată, ne punem întrebarea următoare: Mai suntem oare un popor creştin? De ce rostesc această întrebare? Se ştie că poporul român şi-a fixat etnogeneza pe temelia creştină, care a fost aşezată de către Sfântul Apostol Andrei. Acesta a propovăduit creştinismul în zona Dobrogei, stabilind aici o ierarhie bisericească solidă, care mai apoi, s-a răspândit şi în celelalte teritorii ale Daciei romane. În baza acestui creştinism şi a patriotismului, poporul român a rezistat cotropirilor străine şi a comunismului totalitar şi nu a cedat în faţa ispitelor materiale aduse de diversele religii, care şi-au căutat loc de propăşire în ţara noastră. După anii ’90, puternica legătură dintre creştinism şi patriotism a scăzut în intensitate, ajungând ca în zilele noastre, să se fisureze în mod serios.
Ce s-a întâmplat de fapt? Aşa-zisa democraţie a fost înţeleasă greşit, permiţând multor realităţi să scape de sub control. Astfel s-a ajuns la distrugerea sistematică a ţării prin furturi grosolane, promovarea fitzelor ca şi educaţie, sărăcirea continuă a populaţiei, pentru ca aceasta să poată fi controlată mai uşor şi destabilizarea încrederii în Biserică, prin utilizarea minciunii şi a manipulării, uitându-se faptul că Biserica suntem noi, oamenii şi nu ierarhia bisericească, care este parte lucrătoare. Aceasta din urmă ne îndrumă paşii înspre Dumnezeu şi nu este Însăşi Biserica. Este greşită intenţia multor jurnalişti de a lovi Biserica prin asocierea unor fapte nedemne ale unor slujitori cu Biserica. Putem să considerăm condamnabilă această politică distructivă îndreptată împotriva Bisericii, care nu face altceva decât să adâcească criza materială şi spirituală în care ne aflăm de 22 de ani şi din care nu mai reuşim să ieşim.
La ultimul recensământ, conaţionalii noştri s-au declarat în proporţie de 86% creştini ortodocşi, însă, duminica, multe dintre biserici sunt goale. Aceasta se datorează indiferenţei şi influenţei nefaste a culturii neopăgâne din Europa, care prinde din ce în ce mai bine în România şi care încearcă prin toate mijloacele posibile inocularea unui spirit secularizant în cadrul omului contemporan, îndepărtându-l astfel de Dumnezeu. Două dintre cele mai active proiecte ale Bisericii Ortodoxe Române „Hristos împărtăşit copiiilor ” şi „Alege şcoala” încearcă din răsputeri atragerea generaţiilor tinere înspre Biserică, pentru ca acestea să nu se piardă în noianul ispitelor pe care viaţa le aduce cu ea. Însă aceste proiecte au nevoie şi de ajutorul generaţiilor mature, care se află în Biserică. Degeaba ne chinuim să-i aducem pe tineri la Biserică, dacă ne îndepărtăm de ei şi nu încercăm să-i integrăm şi să-i învăţăm totodată.
Greutăţile pe care le-am întâmpinat pe parcursul acestui an nu ar trebui să ne mire, deoarece ele sunt consecinţa unei vieţi spirituale extrem de scăzute în rândul poporului. Aceste greutăţi nu trebuie să fie privite ca o pedeapsă, ci mai degrabă ca un semn de întoarcere la Dumnezeu.
Având în vedere faptul că ne apropiem cu paşi repezi de Sărbătorile de iarnă, ar trebui să ne rugăm mai mult lui Dumnezeu, să fim mai buni şi să redevenim creştini nu numai cu numele, ci şi cu inimile. Dumnezeu ne aşteaptă, dar noi ce facem?Mergem înspre El sau Îl punem pe aşteptare?
Prof. Nicolae-Adrian Păunescu