Paştele, adică sărbătoarea Învierii Domnului, este cel mai mare praznic în creştinism, Biserica ortodoxă numindu-l în cântări : “praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor” De data serbării Învierii Domnului depind toate sărbătorile cu data schimbătoare din cursul anului liturgic.
Pentru că data serbării nu este aceaşi la ortodocşii români şi la catolicii din toată lumea, pentru că am întâlnit de multe ori oameni nemulţumiţi de această diferenţă şi pentru că sunt destui cei care nu sunt lămuriţi asupra problemei, voi încerca astăzi şi aici, pe cât îmi este posibil să aduc lămuriri.
Foarte puţini creştini cunosc modul în care se calculează data acestei sărbători. Stabilirea unui calendar corect este o problemă de ordin ştiinţific, de care Biserica s-a interesat încă din primele timpuri ale existenţei sale, întrucât toate sărbătorile Bisericii, atât cele fixe, cît şi cele cu dată schimbătoare sînt evenimente strâns legate de scurgerea timpului şi a legilor lui în viaţa omenirii.
Sunt cunoscute în general trei practici de serbare a Paştelor în primele patru secole creştine: unii care serbau în ziua de 14 a lunii evreieşti Nisan ( odată cu iudeii), indiferent de ziua din săptămână în care cădea, alţii, care serbau în ziua de duminică ce cădea între 14 şi 21 Nisan şi , în sfârşit, cei care serbau Paştele în prima duminică, de după 14 Nisan.
Aceste diferenţe cu privire la data serbării Paştilor au dat naştere la serioase discuţii şi controverse, discuţii care erau să ajungă uneori pînă la adevărate schisme sau rupturi între unele Biserici, mai ales în cursul secolului al II-lea.
După o încercare locală de uniformizare a datei de serbare, încercare făcută de sinodul local de la Arelate ( Arles) din Galia, din anul 314, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325 s-au hotărât trei reguli de bază pentru calcularea datei Paştelui: 1) Paştele se va serba totdeauna duminica. 2) Această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară ( pentru că aşa calculau şi iudeii data Paştelui lor, de care era legată data Paştilor creştine). 3) Cînd prima lună plină de după echinocţiul de primăvară cade duminică, Paştele va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba odată cu Paştele iudeilor, dar nici înaintea acestuia.
Conform acestor reguli, Paştele trebuie să cadă într-un interval de 35 de zile, cuprins între 22 martie şi 25 aprilie. Această uniformizare a ţinut până în 1582, când are loc îndreptarea calendarului în Apus de către papa Grigorie al XIII-lea.
În catolicism şi în protestantism a fost primită reforma gregoriană a calendarului, după care se calcula şi data Paştilor, pe când practica ortodoxă, care a păstrat calendarul neîndreptat se deosebea de apuseni şi în data serbării Paştilor. Mai mult chiar, între diferitele Biserici Ortodoxe autocefale, atât în ceea ce priveşte calendarul de care se folosesc cât şi în ceea ce priveşte data serbării Sfintelor Paşti, există o lipsă de unitate. Începand din anul 1924, lumea ortodoxă este împărtiţă în două tabere: o parte care a rămas la stilul vechi sau la calendarul iulian neîndreptat (Bisericile din Rusia, Serbia şi Patriarhia Ierusalimului) şi alta care, adoptând recomandările conferinţei interortodoxe din 1923, dar aplicându-le numai parţial, se serveşte de un calendar mixt, adică a adoptat calendarul pe stil nou numai pentru sărbătorile cu dată fixă, păstrând Păscălia (adică ciclul Pastelui cu toate sărbătorile legate de el pe stilul vechi). În această situaţie se află Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, Patriarhia Antiohiei, cea a Alexandriei, Bisericile din Grecia, România, Cipru, Cehia, Bulgaria şi Albania. Mai exista însă şi o a treia fracţiune, mai mică, şi anume Bisericile Ortodoxe din ţările cu credincioşi în majoritate catolică sau protestantă, ca de exemplu ortodocşii din Polonia şi cei din Finlanda, care adoptaseră calendarul gregorian încă înainte de îndreptarea calendarului prin conferinţa de la Constantinopol din 1923 şi care, deci, sărbătoresc Paştile odată cu romano – catolicii, conform canonului pascal gregorian.
Coincidenţa dintre Paştele catolic şi cel ortodox, în unii ani, este pur întâmplătoare. Există speranţa că situaţia actuală din sânul Bisericii Ortodoxe este provizorie şi că, odată ce toţi ortodocşii vor accepta calendarul îndreptat, se va ajunge şi la serbarea unitară şi permanentă a Învierii Domnului.
Pr. Petru Berbentia