Pentru că încă mai întâlnim situaţii în care credincioşii vin şi cer preotului să “le deschidă Cartea”, m-am gândit să scriu despre această practică. Iau ca de obicei ca sprijin în ceea ce veţi citi pe Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, precum şi pe Arhim. Gavriil Stoica de la Mânătirea Zamfira.
Înainte de orice rog cititorii să citească în Noul Testament, la Faptele Apostolilor 16, 16 – 40, unde se istoriseşte o întâmplare şi o minune a Sf. Apostol Pavel. Ce spune textul ? Ca să vă ajut, încerc o relatare “de reporter”:
Aflându-se în cetatea Filipi într-una din călătoriile sale misionare, Sf. Apostol Pavel împreună cu ucenicul Sila, sunt întâmpinaţi de o slujnică ce avea “duh pitonicesc”, adică se ocupa cu ghicitul şi astfel aducea castig mare stăpânilor ei. Pentru că se ţinea după ei strigând: „Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii” – chiar dacă era un adevăr – Pavel s-a mâniat şi a poruncit duhului pitonicesc: „În numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc să ieşi din ea!”. Şi a ieşit duhul în acel moment. Iar stăpânii femeii ghicitoare, s-au supărat că le-a pierit profitul obţinut din îndeletnicirea slujnicei, au prins pe Pavel şi pe Sila şi i-au dus în piaţă, la dregători şi judecători, unde au fost bătuţi şi apoi aruncaţi în închisoare. La miezul nopţii, pe când se rugau şi înălţau laudă lui Dumnezeu, s-a făcut un cutremur mare, de s-au zguduit temeliile temniţei şi toate uşile s-au deschis, şi lanţurile cu care erau ţintuiţi au căzut… În acea noapte a urmat botezul temnicerului cu toata familia lui, iar dimineaţa Sfinţii Apostoli au fost eliberati…
Trebuie să înţelegem din această întâmplare că duhul ghicitului, numit şi pitonicesc după la numele ghicitoarei Pitia, din mitologia greacă, ce prezicea la oracolele lui Apollo din Delfi, nu este al preoţilor, ci al celor stăpâniţi de diavol.
Deci, cei ce cer preoţilor să le deschidă „Cartea” greşesc; dar cei ce o deschid greşesc mai mult chiar! Greşesc pentru că sunt înşelători şi şarlatani care mint şi induc în eroare persoanele credule, pentru a câştiga cât mai multe foloase materiale, dorinţă pe care Sfântul Apostol Pavel o numeşte „inchinare la idoli”. Asemenea oameni sunt prooroci mincinoşi şi nu se mai pot numi ucenicii lui Hristos, care a spus „nu puteţi sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona”.
Este foarte adevărat că la Taina Sfântului Maslu, după ultima rugăciune şi ungere, preotul protos ia Sfânta Evanghelie şi o dă bolnavului să o sărute şi să o deschidă. După ce preoţii slujitori o pun peste capul celui bolnav, protosul citeşte cea de-a opta rugăciune, iar apoi dă Evanghelia să o sărute cel bolnav. Cărţile de slujbă mai vechi spuneau că deschiderea cărţi se făcea de preot şi nu de credincioşi, dar inovaţia periculoasă intervine când preotul începe să interpreteze, să facă preziceri sau pronosticuri în baza culorii desenelor şi a chenarelor ce împodobesc textul evanghelic. În nici un alt loc din slujbele Bisericii nu se mai vorbeşte despre practica „deschiderii cărţii“.
Au fost şi poate mai sunt încă oameni cu viaţă sfântă şi “văzători cu duhul”, dar aceasta este cu totul şi cu totul altceva.
Trebuie să recunosc faptul că sunt şi preoţi care fac rabat de la chemarea lor înaltă şi sfântă, căci şi preoţii sunt oameni, supuşi slăbiciunilor. Tot e bine că sunt puţini! Este dureros însă că sunt credincioşi care ajung să urască şi dispreţuiască toată tagma preoţească, se înstrăinează de credinţă şi ocolesc Biserica, crezând că doar preoţii deschizători de cărţi au har şi sunt “buni şi vindecători”. Atenţie însă că, dacă între îngeri au fost unii care a căzut, dacă între cei 12 apostoli a fost şi un trădător , tot aşa şi între preoţii bisericii noastre pot fi unii cu asemenea comportament. Din acest motiv însă nu trebuie dispreţuiţi toţi preoţii şi nici nu trebuie părăsită Biserica! Pe asemenea preoţi Biserica nu-i dispreţuieşte, ci îi deplange şi îi aşteaptă să se îndrepte. În cazuri extreme asemenea preoţi sunt caterisiţi, adică sunt excluşi din rândul preoţilor ce au dreptul să slujească în Biserică; Preoţia însă, rămâne în sine dumnezeiască, sfântă, scumpă şi, deci, vrednică de toată dragostea şi preţuirea. Cei ce practică aşa ceva ştiu că sunt în contradicţie cu Tipicul bisericesc şi, fiţi convinşi că nu o fac din ignoranţă sau în necunoştiinţă de cauză.
Aşadar, “deschiderea cărţii” sau a “pravilei” este o inovaţie interzisă şi condamnată de Biserică şi ea nu trebuie încurajată sau practicată.
Pr. Petru Berbentia