Banii – de la necesitate la arghirofilie

Trei zeci de arginți a fost prețul pentru care Iuda Iscarioteanul L-a trădat pe Iisus, după cum scrie Evanghelistul Matei. Într-adevăr, după Cina cea de taină, Iuda s-a dus la arhierei, unde au căzut de acord asupra modului în care să-L predea lor Hristos, în schimbul a 30 de monede de argint.
Cântarea din Săptămâna Patimilor, evidenţiază acest adevăr trist: banii te fac să trădezi şi pe cei mai apropiaţi: „Când slăviţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint îmbolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie“.
În Joia cea Mare, în biserică se cântă încă o cântare ce aminteşte de acest mare păcat al arghirofiliei: „Năravul tău este plin de vicleşug, Iuda fără de lege; că îmbolnăvindu-te cu iubirea de arginţi, ai câştigat ură de oameni. Că de vreme ce iubeai bogăţia, pentru ce ai mers la Cel ce învăţa despre sărăcie? Iar de-L iubeai pe Dânsul, pentru ce ai vândut pe Cel fără de preţ, dându-L spre ucidere? Spăimântează-te, soare, suspină, pământule, şi clătinându-te, strigă: Cel ce nu ţii minte răul, Doamne, slavă Ţie “.
Tocmai de aceea m-am gândit să scriu despre „iubirea de arginţi”.
Ce sunt banii? Dacă este să analizăm cu sinceritate, în lumea de astăzi, după aer, apă şi mîncare, banul a ajuns indispensabil. E clar că de la începuturile existenţei banilor, ei au cuantificat o valoare, au fost simbolul unei valori, o modalitate de a vinde şi cumpăra diverse lucruri ( după ce a dispărut „trocul”, adică „schimbul în natură, fără mijlocirea banilor, constituind forma cea mai simplă a comerțului. )
Sfânta Scriptură vorbeşte şi de puterea manipulatoare ce o au banii, dar şi de posibilitatea de a cumpăra o imagine mai bună, exemplu clasic fiind Anania şi Safira ( Faptele Apostolilor cap. 5, v. 1-10). Nu trebuie să uităm nici pe Simon Magul din Samaria, cel ce a vrut să-şi cumpere darul de a face minuni ca şi apostolii Mântuitorului.
Sunt multe texte în Vechiul şi în Noul Testament, care amintesc de acest păcat al iubirii de bani, al arghirofiliei. Unii, mai curioşi, au numărat şi susţin că în Biblie sunt 2.350 de versete despre bani şi dorinţa de a poseda cât mai multe bogăţii, iar 15% din ce a învăţat Mântuitorul Iisus Hristos în activitatea Sa pământeană aminteşte despre aceaşi preocupare păcătoasă.
Iată câteva dintre ele:
– Deuteronomul 15, 7 „…. să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.”
– Deuteronomul 15, 10 „…ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrările de care te vei apuca.”
– Luca 12, 34 „Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră”
– Romani 12, 8 „Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.”
– 2 Timotei 3, 2 „Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de argint , lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,”
– 1 Timotei 6, 10 „Căci iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu multe dureri.”
– 1 Ioan 3, 17 „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?”
Şi Sfinţii Părinţi sunt preocupaţi de acest comportament păcătos. Astfel, Sfântul Ioan Casian spune despre iubirea de arginţi că este o patimă care nu are o temelie în firea omenească, în vreun instinct al ei, ci este ceva în afara firii. Şi Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Iubitorul de plăceri iubeşte argintul ca să-şi procure dezmierdări prin el; iubitorul de slavă deşartă ca să se slăvească prin el; iar necredinciosul ca să îl ascundă şi să-l păstreze, temându-se de foamete, de bătrâneţe, de boală sau de ajungerea între străini. Acesta nădăjduieşte mai mult în argint decât în Dumnezeu, Făcătorul tuturor lucrurilor şi Proniatorul tuturor, până şi al celor mai de pe urmă şi mai mici vietăţi “. Mai mult decât atât, Sfântul Ioan Damaschin spune: „… Aproape toată afecţiunea pământească şi împătimirea de ceva din cele materiale naşte plăcere şi desfătare în cel împătimit şi înnebuneşte şi vatămă în chip pătimaş partea poftitoare a sufletului, întrucât supune pe cel biruit iuţimii, mâniei, întristării şi ţinerii de min­te a răului, când e lipsit de ceea ce doreşte; desfrânat este şi iubitorul de avuţii, iubitorul de argint şi zgârcitul.”
Cum să scăpăm de acest păcat? Ce spun Sfinţii Părinţi? Sfântul Ioan Gură de Aur este categoric: „Îndrăgosteşte-te de alt¬ceva! Îndrăgosteşte-te de bo¬găţia cea din ceruri! Cine se îndră¬gosteşte de Împărăţia ce¬rurilor dispreţuieşte lăcomia; cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stăpân. Că bogăţia obişnuieşte să meargă după cel ce o alungă, dar fuge de cel ce o urmăreşte. Nu cinsteşte atât pe cel ce-o urmăreşte cât pe cel ce o dispreţuieşte. De nimeni nu-şi bate atâta joc cât de cel ce o doreşte“.
Putem???
Pr. Petru Berbentia